Română tv retro

Anul 1924 aducea la nivel mondial lansarea primei televiziuni (în SUA), aceasta dovedindu-se în timp o atracție care va învinge marele competitor – cinematograful. Nu a primit prea mari șanse la început, pentru că nu putea concura cu acesta, dar, lansarea și în Marea Britanie (1932) a dat semnalul că această invenție are șanse mari de a prinde la public.
România, ca stat progresist, nu a reușit să-și lanseze serviciul de televiziune decât în anul 1956, iar lipsa unei infrastructuri adecvate a făcut ca transmisiunile să fie realizate în direct.
Ulterior, programele au început să fie din ce în mai variate, de la filme și până la știri, ca mai târziu, aceasta să evolueze de la transmisiunea alb/negru către cea color (1983). TVR rămâne un simbol al televiziunii din România, programele 1 și 2 fiind printre puținele plăceri vinovate care au fost permise de regimul comunist până în anul 1985 (perioadă în care intervalul de transmitere a programului, în mod cumulat, de-a lungul unei zile, era de maxim 2 ore).
Anul 1990 a reprezentat întoarcerea la 360 de grade a televiziunii din România, care a început să transmită liberă. 1991 marchează lansarea primei forme de televiziune privată (SOȚI), aceasta fiind urmată de Antena 1 (1993), Tele 7 ABC (1994) și Pro Tv (1995).
Acesta este momentul zero al televiziunii din România, care începe să se diversifice la nivel de conținut transmis, care investește în producții proprii ce sunt apreciate și peste hotare (premiul Emmy primit de PRO Tv este o dovadă a aprecierii internaționale).
Acum, televiziunea din țara noastră înseamnă modalități variate de divertisment, transmisiuni non-stop, conținut categorisit pe diverse grupe de interes și posibilitatea de a alege în mod liber ceea ce îți dorești să vizionezi.

Începuturile televiziunii în România – mici succese împotriva regimului

Atrași de conceptul acesta inovativ și promovat peste Ocean, românii încep încă din anul 1937 să tatoneze ceea ce înseamnă televiziune. Primele înregistrări datează din această perioadă, profesorul Cristian Mușceleanu fiind promotorul a ceea ce se va dovedi mai târziu televiziunea din România.
Este perioada în care Philips și Telefunken realizează primele camere Tv, acestea fiind folosite în țara noastră la înregistrarea unor conferințe (sala Dalles, 1939). Perioada 1953-1955 înseamnă executarea primelor teste în privința razei de acoperire a emițătorului din București și a modului în care se va efectua transmiterea fluxului audio/video.
În luna August a anului 1955 Televiziunea Română lansează în eter prima să transmisiune (Cleo Steiber este prima persoană care a prezentat la Televiziunea din România), intervalul de timp în care a avut loc primul flux de conținut fiind între orele 20-22. Au fost transmise mini-filme și documentare, acestea fiind și tipul de programe care au fost trimise în eter la fiecare nouă transmisiune.
De altfel, nu doar stația de emisie era una cu putere redusă (acoperea doar împrejurimile capitalei), dar nici receptoarele nu erau de calitate (acestea fiind de origine sovietică). Lansarea oficială, cu transmisiuni regulate are loc la sfârșitul anului 1956, de acum înainte, mărindu-se și capacitatea de transmitere a receptoarelor, care devin din ce în ce mai puternice.
Televiziunea activează în Casă Presei, ca mai apoi să fie deschis sediul în care se găsește și acum TVR-ul (în Calea Dorobanților).
An după an, mici succese sunt înregistrate, astfel că atât numărul abonaților crește, cât și aria de acoperire a stațiilor de emisie (după 1970, se ajunge la aproape 83% din teritoriul României). Calitatea conținutului se îmbunătățește în mod regulat, apar seriale și filme care sunt realizate special pentru micul ecran.
Filmele din cinematografe ajung cu rapiditate și la televizor, iar programele de divertisment beneficiază de o creștere semnificativă în programul TVR. Chiar dacă în 1983 are loc prima transmisiune în eter în culori a unui post românesc, acțiunile regimului comunist vizează în mod constant reducerea programului.
În 1985 se ajunge la cea mai scăzută rată a transmisiei (maxim 2 ore), așa că televiziunea nu mai reprezintă o atracție pentru cei care urmăreau posturile publice.
Singurele zile din an în care se emitea peste program erau 31 Decembrie/1 Ianuarie, dar și așa, românii începuseră să caute alternative (programele bulgărești și sârbe erau la mare căutare). Revoluția din 1989 a fost o victorie a televiziunii împotriva regimului care a ales să subjuge această formă de manifestare populară.
De altfel, TVR va rămâne drept singura și prima televiziune care a reușit să acopere un eveniment de proporțiile Revoluției. Astăzi, TVR este doar una dintre televiziunile care populează mediul Tv românesc; există foarte multe televiziuni, atât locale, cât și în afară care sunt recepționate în România.
Ceea ce înseamnă că perspectivele pentru românii de astăzi sunt vaste, neîngrădite și bazate pe oferte de calitate superioară, așa cum trebuie să fie oferta oricărei televiziuni care se adresează maselor.

bara laterală


Ascultă radio live!


a lua legatura

Nume

Email

Mesaj